Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de Anul Nou. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii, constituiti in cete, ceata fiind alcatuita dupa o oranduiala bine stabilita, avand o ierarhie proprie, un conducator si un loc de intalnire. Ea este structura care stapaneste, in timpul sarbatorilor Anului Nou, viata satului. Amploarea colindatului este determinata de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an nuante de ceremonie deschisa, primitoare de innoiri. Tot ce se petrece in aceasta perioada trebuie sa aiba un caracter augural, colindele caracterizandu-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism in care se formuleaza dorinte si nazuinte ale oamenilor, acesta atingand chiar limitele fabulosului. Iata Urarea pitarailor (colindatori copii) din Hunedoara:
"Cati carbuni in vatra,
Atatia petitori la fata,
Cate pietre pe rau,
Atatea stoguri de grau;
Cate aschii la taietor,
Atatia copii dupa cuptor."
Darul oferit de gazde colindatorilor (in forma traditionala a obiceiului) este colacul, el insusi semn de belsug si roade bogate.
Traditii de craciun
Sacrificarea porculuiCu citeva zile inaintea inceperii ciclului zilelor "festive", in comunitatea traditionala romineasca are loc sacrificarea porcului, in ziua de Ignat-20 decembrie.Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuti etnologi si antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E. Durkhreim, C.Kluckholm etc.). Cu precadere, actul ritual al sacrificarii unui animal marcheaza trecerea de la timpul profan cotidian la timpul sacru sarbatoresc, delimiteaza momentul de inceput al duratei sarbatoresti, purific citeste tot
Mersul cu capraCapra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul "caprei" (omorarea, bocirea , inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. in cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Jocul "caprei", generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea si fii citeste tot
Pomul de craciunObiceiul pomului de Craciun, care are o foarte mare putere de intiparire in mintile copiilor, este un imprumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagane sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns in sanul popoarelor crestine. Astfel in secolul al XV-lea il gasim la Strasbourg, unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet, in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou. Din Alsacia patrunde in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca si in Spania, Italia, citeste tot