Pomul de craciun
Obiceiul pomului de Craciun, care are o foarte mare putere de intiparire in mintile copiilor, este un imprumut din lumea Europei apusene. Mai exact, acest obicei apartine lumii germane pagane sau chiar ariane, de la care treptat, treptat a patruns in sanul popoarelor crestine. Astfel in secolul al XV-lea il gasim la Strasbourg, unde se practica obiceiul impodobirii caselor cu bradulet, in Alsacia si Lorena, dar nu la Craciun, ci de Anul Nou. Din Alsacia patrunde in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca si in Spania, Italia, Elvetia. Poate ca la origine este numai obiceiul popoarelor nordice de a impodobi casele la sarbatorile Cracinului, cu ramuri de brad si de vasc, care cu timpul a devenit traditie, transformandu-se in Pomul de Craciun.
Pe calea protestantismului si a catolicismului a patruns si in Orient. In unele parti ale Rusiei se obisnuia ca ajunul Cracinului sa fie serbat in mijlocul unei paduri de brazi, unde - cel mai frumos dintre ei - era impodobit. Ornamentarea se facea cu lumanari aprinse si era incarcat cu daruri: fructe, flori, panerase sau cutii cu bomboane, jucarii, dantele, etc.
La noi gasim acest obicei al impodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi numai la nunta (bradul de nunta) sau la moartea unui flacau sau a unei fete mari. Ca datina de Craciun, se pare ca pana la sfarsitul secolului XIX se intalnea numai in casele nemtilor ce locuiau in orase. Dupa primul razboi mondial insa acest obicei s-a raspandit pe tot teritoriul tarii. In zilele noastre este cel mai indragit obicei practicat la oras la fel ca si la sat.
Traditii de craciun
Sacrificarea porculuiCu citeva zile inaintea inceperii ciclului zilelor "festive", in comunitatea traditionala romineasca are loc sacrificarea porcului, in ziua de Ignat-20 decembrie.Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuti etnologi si antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E. Durkhreim, C.Kluckholm etc.). Cu precadere, actul ritual al sacrificarii unui animal marcheaza trecerea de la timpul profan cotidian la timpul sacru sarbatoresc, delimiteaza momentul de inceput al duratei sarbatoresti, purifica si solemnize citeste tot
Mersul cu capraCapra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul "caprei" (omorarea, bocirea , inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. in cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei". Jocul "caprei", generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea si fiind soco citeste tot
ColindatulColindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor de Anul Nou. La colindat participa tot satul traditional, desi efectiv colinda doar copiii si flacaii, constituiti in cete, ceata fiind alcatuita dupa o oranduiala bine stabilita, avand o ierarhie proprie, un conducator si un loc de intalnire. Ea este structura care stapaneste, in timpul sarbatorilor Anului Nou, viata satului. Amploarea colindatului este determinata de "Festum incipium" al Anului Nou, caracter care a imprimat obiceiurilor legate de noul an nuante de ceremonie d citeste tot